Mă hăituiai bezmetic
lovit de fulgere,
tu - săraca in priviri
lăsându-mă bolnav
să mă cațăr pe geam.


Ai noștri pori
ne subminau potenta
eu - livid lângă apă,
tu - trandafirul ars
de pojghița albului.

După un anumit ritm:
cheile intre noi,
vorbele pe masă;
iar tu, agățată
undeva mai la cer
de un corb rătăcit.

Și vina...
o iubeai,
o iubeam.