O zi în plus, în minus nu mă va întrista
Mai mult decât un timp murdar de suferință
Și totuși nu-i mai crud că în a mea credință
Îmi voi clădi iubirea pe resturi si ruine
Din inima ta.

Și totuși e mai crud sa ma gândesc la tine
Când tot ce eu gândesc e gol si-ntunecat
Dar simțurile mele te vor un blestemat,
Un om lipsit de viață, purtând în ochii lui
Imaginea cu mine.

Forțând acum cuvântul ce poate mă-nfioară
Să-ți scriu ca de iubire, când lipsa ta se simte,
Mă tulbur printre foi și nu găsesc cuvinte
Care să sape-n suflet, apoi să te omoare,
Dar fără să te doară.

Nu știu nimic din noi, nu vreau nimic din tine
Și nici nu pot măcar să înțeleg acum
Dacă urmam spașită cu tine-acelși drum
Aș fi trăit mai rău, aș fi greșit oricum,
AÈ™ fi murit mai bine.