Nasc dureri ce nu cunosc păreri de rău,
Merg înainte și pasul mi se împiedică,
de nu aș cunoaște floarea cireșului amar,
aș spune..că Duhul sfânt se scutură...

Miros a tunet și a ploaie, a fulger alb,
a unor curele dezlegate pe mâinile ce vor lovi
un sân de femeie, torturându-l cu jar,
tresărind cu dulce visare tipară...

Domnul meu se urcă în arborescentul pivot,
scutur cireșul, merele cad și cavul impact
naște miros de arse pene cu usturoi,
tactul unui englez, anglican și regent,
Tonomatul divin răsare în apusul de ecaterină
Lingoare...

În zilele acelea, s-a dus pe munte să se roage...