Pedeapsă

Am deschis sufletul răului
Și drumurile
M-au lovit cu pietre
Zidindu-mi inima,
O mănăstire albă.

I-am zâmbit răului
Și copacii
M-au lovit cu crengile
Făcându-mi gura
O floare roșie,
De îndrăgostiți.

Am întins mâna răului
Și secerile
Au fărămițat-o
În mii de mîini
Pe care le-am dăruit ciungilor
Fericindu-i.

Am privit răul în față
Și lacrimi calde
Mi-au limpezit gândurile
Purificându-mă.