uneori intru răsucindu-mă
ca un burghiu
pentru o clipă
în lemnul ușor parfumat
al trecutului meu
mă înfășor în fibrele timpului
nerevendicat de nimeni
îmi îngrămădesc aripile rudimentare
într-un giulgiu sidefiu
întotdeauna pupă niciodată flutur
îmi caut nodul gordian vinovat de naștere
mă despart de primele cuvinte
de sînge de prima zvîcnire
un anonim îmi face semne ca și cum m-ar cunoaște
ca și cum ar avea nevoie de mine
mă trezesc fără să știu cine este

mă simt vinovat și odihnit deopotrivă

revin la mersul pe sîrmă
la zborul meu
deasupra aplauzelor privirilor tînjirilor
deasupra oamenilor niciodată îngeri