însemn atâtea contre că deja
m-am molipsit de iubire însemnată,
încrustată, încondeiată
în inimă.
vreau ca-n ochii tăi
să însemn măcar un oftat,
și când îți închizi pleoapele visătoare
eu să te sărut tandru
ca o adiere de vânt primăvăratec

în semn atâtea semne sunt încât
ne zâmbește șăgalnic o virgulă albastră,
ne face cu ochiul, complice, o linie continuă,
ne îmbrățișează duios o paranteză rotundă,
bucuroși cu toți că punctele noastre,
intersectate undeva între plus și minus
infinit,
se unesc întotdeauna
la marginea dinspre răsărit
a apusului,
legănându-ne pe un balansoar nevăzut
al iubirii...