Accidental am nimerit pe malul Begăi.
Clipocea apa în paharele de cristal.
Veneau din Boemia si tocmai de aceea
Totul părea atât de boem!

Ne pișcau țânțarii și nu le păsa
Că noi nu stam pe iarbă,
Ci într-un mediu civilizat,
Pe pături pestrițe, multicolore.

Încercau probabil să ne alunge,
Căci ne era evident că nu vor reuși
Să ne muște periculos cu gurile lor
Care abia de făceau un punct roșu pe piele.

Spre înserat a trecut din nou
Tipul cu barca;
Ne-a salutat cu fanionul de la Poli
Și a trecut mai departe.

Așa am aflat că nu tot ce zboară
Te mănâncă
Și că tot ce fâlfâie prin Timișoara
Se dă în bărci.