N-am să cufund mîna în lacul sufletului
Să nu tulbur undelor, ritmul inimii tale.
Am să stau pe mal și am să privesc cum răsar
în oglinda sa
Stelele și sorii și Luna și toate in același timp
și ochii, mai ales ochii.
Nu e nici noapte și nici zi.
Cind plîngi înăuntru furtuna m-aruncă departe dar mă salvezi cu ultimul gînd de dragoste și mă așezi pe nisipul strîns in palme.
Nu sunt ziduri
doar trestiile se apleacă peste poate.
Cînd vreau să te-ating
întind mina spre cer și simt răsuflarea
cuvintelor tale.
Mă vezi? Sunt aici
Prizonier în brațele tale.