In haine vechi și rupte
încă un zeu al lemnelor de foc
bate ritmuri noi pe genunchii goi,
aproape goi,
Și toate gândurile lăsate în urmă de lupte
sunt voci când joase
când inalte
când iar groase
Ca o sinucidere a melcilor ce părăsesc o parte a trotuarului doar pentru mitul celeilalte
căci, într-un fel sau altul, cei aleși le-au mai păstrat un loc

Sunt lungi limbi libere sărutând asfaltul.

Pentru fiecare dintre numele aerului
Privește în urmă alt zeu al lemnelor de foc.