Doar s-au dat jos din avion
Veniți cu-afaceri la Paris,
Marin, Vasile și Ion,
Să fac’o tură, au decis ;

Căscând ei gura prin vitrine,
Ajung în zona deocheată,
Ce expunea doar manechine
Cu șnururi d-alea…cum se poartă ;

Holbați, Vasile și Marin,
Puțin parcă s-au agitat,
Însă Ion, fierbea din plin,
Ud leoarcă tot de-nfierbântat,

Încât cei doi compatrioți,
S-au cam mirat, cum pe Ion
L-au zăpăcit niște chiloți
Sub câte-un scurt combinezon (?!)

Că las-o-n colo ! e om mare !
Și dup-o zi fără Maria,
Doar dintr-un șnur printre buci goale
E-n flăcări tot și…pălăria !

Da’ Ion sărmanul, tremurând,
(Nici aer nu avea de-ajuns)
Privind în gol și lăcrimând,
Zise pe șleau, bufnind în plâns :

De cum ajung acasă-n prag,
Mariei, praf îi fac chiloții,
Am să-i întind și am să-i trag,
În zdrențe-am să-i prefac cu colții (!)

Că să v-o spun pe aia dreaptă,
Nu de Maria mi-este dor...
Chiloții ei, vina o poartă,
Ai dracului …mă strâng de mor!

Valeriu Cercel.