IV


dacă ar fi așa nu am mai profeții împreună
deși noi când nu trăiam eram pur și simplu
doi oameni separați diferiți din care a rămas
camera ai căror pereți te ajung și-ți apasă
ca niște pumni lovind creierii înmulțindu-i
dar fi pe pace noi nu o să dispărem
pumnii se modelează după ceea ce lovesc
vinul după cel ce-l bea
femeia după cel ce-o fute
și lumina care noaptea ne inundă trupurile
după inima mea pe care noi am împărțit-o
am ținut separat de restul lucrurilor
să ai totuși ceva jumătate din tipul ăsta
al tău pulsând ca un sunet pe coardă
dacă ar fi așa nu am mai asculta nimic
ne-am întrerupe curând ca o carte închisă
înainte de culcare cu geamul deschis prin el
să evadeze în timp ce dorm gândul că vei
mai intra cu o dragoste necondiționată
în camera mea