Tora

Ca o felină cu zâmbet de copil,
se aruncă Tora
peste dimineață,

toate lucrurile se ascund
sub surâsul toamnei
pedepsite
de ceasul deșteptător
și apusul de soare;

privirile ierbii
se reped să țipe
precum
clipele din ceasul deșteptător,
Tora își perturbă imaginația
după clopotul serii,
totul în agonia
unei nopți de rutină.

Tora și clopotul de cristal
se rostogolesc
pe podeaua timpului
ca niște jucării bizare,
zornăitoare
și pline
de necuvinte-cuvinte.

Secolul își târăște lăbuțele
ca pe niște trofee cu răni...