mă plimbai prin obsesiile tale
străine orase cu sentimente împrumutate
în loc de străzi câini vagabonzi
și idoli de întuneric

obosită mă prefaceam că înțeleg
ce filozofie parfumată
legai tu de vâslele timpului

noaptea se ridica pe vârfuri
cu toate clipele infinite la pândă

privea direct în ochii mei

mi-amintea de spaima din statui
înainte de-a așeza în fiecare
o inimă

la miezul unei nopți anume
vraja se va rupe cu zgomot
iar întunericul
va sari pe fereastră