Noaptea-mi albă e o oră,
Ziua-i neagră un minut,
Luna parcă mi-ar fi soră,
Cerul alb doar un sarut.

O nebunie ma cuprinde
De ce totul i-asa vag?
Insomnia ma surprinde
Si stau treaz întins pe prag.

As vrea sa dorm, dar nu mai pot!
Eu snt treaz si tu nu taci,
Nimic ce am devine tot
O vorbă nu mai scoți si zaci.

Acum cred ca ma sufoc,
Incep sa țip ca un nebun
Sufletul cred ca a luat foc,
In cazul nostru-i comun.

Noapta-mi albă timp de-o oră,
Ziua-i neagră un minut,
Luna nu-mi mai este soră,
Cerul nu-mi mai e sarut.