În mintea mea nebună,
scriitor de cuvinte ale timpului,
mi-am așternut în palmă
două zile...
Fug copiii pe străzile copilăriei
De ce?
Nu mai țin minte...
Ieri bătea o bătrână la ușa mea
Să-mi povestească viața
Azi îmi ridic din palmă
și privesc...
ce mi-a așternut viața.