Mergeam orbecăind ziua-n amiaza mare
Pe sub castani cu lumânări aprinse.

În ochii tăi adânci-înalți, privirea
Prăbușea întrebări rămase nerostite.

Era frumos, era sublim: ploua afară.
Cum uda ploaia bucuria din mine?

O noapte fulgerată de vise fugare
Îmi rămase în ochi și-n minte se prinse.