noapte de noapte
ca râuri de lavă
sub pleoape
se preling străzi înspre mare
torente rumoare
purtând pendulul anotimpurilor
nemișcarea
strigăte mute explodând
în carnea vie a Orașului
furtuni desfirate
cuvinte străine venite dintr-o limbă neștiută
pun stăpânire pe poem
o voce mă privește fix întoarce sunetele
cerneala fuge – oarbă
de la dreapta la stânga trece timpul
de la stânga la dreapta înaintează cuvântul

timpul șterge cuvintele
cuvintele timpul
o literă se șterge singură
e ora transparențelor