ÃŽntins pe spate, iarba-i moale
Stau, privesc frumosul soare
Cum apune după dealul verde
Uimit cum în văzduh se pierde.

E o culuare de neatins
Un roșu-galben aprins
E atât de străpunzător
Gândul pierind in zbor.

Acum, doar a apusului imagine
Se vede în a dealului margine
Norii se strâng în jurul lui
Accentuând frumusețea apusului.

Deasupra mea un negru nor
Privindu-l cum fuge, îl ador
Lăsat puternic de vânt condus
Condus, spre încăntătorul apus.

Nu mai am nici un gând
Începe în fața mea plouând
Acum, simt picâturile reci
Atât de simple, atât de seci.

E o seară atât de ciudată
Cum n-am mai întâlnit niciodată
Un asemenea apus și o ploaie
La un loc, pe iarba asta moale.

Apusul, încet începe să piară
Precum ca o obosită fiară
După deal ea se ascunde, pare
A străluci putere nu mai are.

Norul negru se alungă și el
Pe cerul albastru și rebel
Picături reci nu mai simt
Au plecat cu norul,în timp.