O văd în fața ochilor mei
Pare fiica unor zei
Atăt de blănda în sine
Uitându-se sinceră la mine.

Vrăjit de ai ei ochi blănzi
Te fac orice să-i răspunzi
O culoare atăt de aprinsă
Ce de nimeni nu e respinsă.

E întuneric,stăm în noapte
Aș vrea să o sărut poate
Dar nu știu ce ea ar vrea
Aș încerca,aș putea.

Dar rămân să o privesc
La ea cu drag să mă gândesc
E atăt de dulce,de divină
Nu se descrie în nici o rimă.

Lumina lunii apăruse și ea
Îi văd pielea cum sclipea
În al meu întuneric pustiu
Parcă-s mort,nu viu.

Nu pot să mă mai abțin
Acum corpul în mână îl țin
O privesc în ochi străpunzător
Vreau să o sărut,până în zori.

S-a întunecat total afară
Abținerea începe să piară
ÃŽi simt acum buzele ei moi
Simt cu ea sentimente noi.

Continui să o sărut în tăcere
Așa vreau sa fie până noaptea piere
O simt,simt că și ea mă vrea
ÃŽn noaptea asta va fi doar amea.