vreau cuvinte!
le caut
în noapte,
întind o mîna,
apoi,
pe a doua,
ating ceva viu,
lipicios-
e Singurătatea,
o urăsc,
încerc să o alung,
mă lovește,
scîncesc
într-un colț îndepărtat
al Universului,
mă refugiez
în Revoltă...
vreau cuvinte!!
rîsul tîmp
al Disperării
îmi zdrobește auzul;
un pas-
o îmbrîncire;
cad,
îmi simt Speranța ușoară
ca fumul,
mă agit,
lacrimile își serbează
nașterea;
strivită,
mă arunc în brațele
Nebuniei,
lăcomia ei
mă sperie...
vreau cuvinte!!!
Umilința
rînjește
triumfător
în fața
neputinței mele,
îmi scuipă
în interior;
mi-i silă
de mine,
de toate...
dorința mea
mă populează,
îmi înjură
slăbiciunea,
ma insultă;
șoptesc plîngînd-
vreau cuvinte...