Þinta epigramatică(de Titus Trențiu).
Epigrama.
Epigrama-i o formulă
De-a lua oricărui as,
Muștele de pe căciulă
Ca să i le pui pe nas.

Jocuri de imagini mondene.
Poeții de azi scriu politică
Politicienii, scriu lirică
Și-n cultură se înjură
Alte semnalmente...niente.

Prezentare-n peisaje.
Intru direct în subiect
Nu-s epigramist discret,
Nu umblu cu"șase-șase"
Mă numesc Filip Tăanase.

Scriu catrene pe-ndelete
La artiști și la vedete,
Nu le fac deloc cuminți
Și nu scriu pentru tâmpiți.

Scriu în toate chipurile
Să mă placă vip-urile,
Am umor, dar am și har
Dar n-am bani în buzunar.

Scriu și despre strategie
În atâtea universuri,
Și de-acuma, măi să fie
V-am băgat tot blogu-n versuri.

Și de-un an tot hopa hopa,
Mai scriu și în Europa
În redacții mai minore
La români în diaspore.

Þinta acestor catrene.
Umorul monden.
Am muze multe, inspirate,
Făloase, libere, independente,
Sunt arhi super aristocrate
Și vor umor de dolce farniente.

Ele m-au făcut epigramist
Cu ele îmi împart necazul,
Iar strofele ce vi le scriu
Vi le ofer acum, că-i cazul.

Cu ele promovez azi stilul comic
Să mori de râs, nu de buton atomic,
Să râzi cu lacrimi mari de crocodil
Să facem haz, in cel mai mare stil.

Catrenu-i bun, e de bon ton,
Eu îl visez și-n orele de somn,
Catrenu-i bun, c-alungă ziua abătută
Că ziua fără zâmbet, e o zi pierdută.

Frigurile muzelor mele.

Când mă frige câte-o muză
Pun și dracului ventuză,
Când mă frig muzele-n lanț
Fac și dracilor bilanț.

"Negustorie epigramatică"
Vă dau muze subțirele
Sunt epigram fără noroc,
Am ploaie de dușmani, belele,
......dar îi înțep cu foc...

Toată lumea asta știe
Că muncesc fără simbrie,
Zi și noapte fără preget
Am și nod de pix la deget.

Dau catrene cu chirie
Să mai scap de sărăcie,
Așa le vindea și tata
.....cu bucata.....

Frigurile internet-ului.
V-am mai spus că nu-s discret
Și că-s veșnic optimist,
Unii zic,c-aÈ™ fi poet
Alții, că-s epigramist.

Mă gâdilă o muză fierbinte,
Când am strofe, am și har,
Nu-s epigramist cuminte
Fac internet fără habar.

Gestiuni epigramatice.
Am sute de catrene în depozit
Pot să amuz trei generații,
Sunt lefter, dar fără impozit
De-mi plâng de milă toți confrații.

Nevastă-mea-i critic de artă
Ba-i secretară, măi să fie,
Și ea e veșnic inspirată
Muncim cu spor, fără simbrie.

Cu munții mei în trei volume
În care-am prins artiștii mari,
Pun dăruire, pasiune
Dar nu pe lei, nici pe dolari.

Catrenele-s în premieră
Mondene, polinuanțate,
Pe vip-uri personalizate
Și cu umor pe săturate.

De-oi veni cu umor vechi
Luați-mă de urechi,
Eu n-am folosit aici
Spirit "nou" de la bunici.

Mediatizarea catrenelor.
O noua țintă.
Acuma vreau publicitate
Să-mi spele muza de păcate,
Nu știți că-ncet eu mă apropii
Și-s gata să dau ortu-popii.

Pățaniile mele în incursiunile
publicării volumelor în presă.

Încercarea la Cronica Română.
Tatonări estivale.
M-am dus la Cronica Română
Și m-a citit Olteanu o lună,
ÃŽntr-o zi, spontan , cu har,
Mi-a dat verde de tipar.

Norocul ce vine ad-hoc
Ãsta nu-i noroc deloc.

Repede s-a spulberat,
Într-o noapte, într-o vară
S-a schimbat garda-n palat
Și-am rămas pe dinafară.

Mi-au zis că nu-i definitiv,
Că ăsta e un light motiv,
Numai că iar s-a spulberat
O nouă gardă la palat.

Când Cronica e la fief
Veni un alt redactor șef,
N-am putut să-mi fac alt fan
Că vin 12 șefi pe an.

N-am nevoie nici de milă,
nici de pilă,
Dară eu, ca autor
Mă fac unii visător,
Și de-atuncea ce să fac
Mă uit pe cer, înghit și tac.

Pățanii.
La cel mai mare ziar și cu cel
mai mare redactor șef, Victor
Ciutacu.
M-am dus la marele Ciutacu
Ce om stilat, inteligent,
Am așteptat de-am dat de dracu'
Eu, pentru el, sunt tot absent.

După doi ani, mi-a pus capac,
în somn
Mi-a spus la telefon
Felipe, om te fac.

L-am așteptat cu ochii-n tindă
Mi-am spânzurat o muză-n grindă,
I-am spus atunci că-i nasulie
Când moșul lui n-o să mai scrie.

Mi-ar fi fost suficient
O replică "antitalent",
V-o spun deci pe onoarea mea
N-avui noroc de-așa ceva.

Să zic, a fost o indulgență
Pedeapsa cu indiferența?
Nu sunt deloc Euripide
Dar, e otrava ce ucide.

Concluzii pentru Victor Ciutacu.
Că m-a pierdut, nu-i de mirare,
Făcu atuncea o eroare,
Eu nu îi pot face proces
Și-a dat cu șutu-n interes.

La cotidianul"7Plus"
Am prins ceva la Voicu boss
Cu el nu am niciun litigiu,
I-am fost fidel și respectuos
Iar el mi-a ridicat prestigiul.

Face și el o faptă bună
O fi, da-i perimetrul mic,
Că două rubrici într-o lună
Sunt pentru mine, mizilic.

La cotidianul "Atac"
Și la Atac am fost prolific
Am scris catren după catren,
ÃŽn epilog, eram mirific
Dar mi-a plecat șeful suprem.

La Trustul de presă"Flacăra".
La "Flacăra" într-un semestru,
Și-acolo-i perimetrul mic
Îmi ține muzele-n căpăstru,
Și-acolo e un mizilic.

Epilog.
Voi, șefii mari de la ziare.
Muncesc cu spor fără simbrie
Nu ca să scap de sărăcie,
Nu-mi scot nici banii de regie
Asta e țară, mai să fie?

Am o vorbă siropoasă
Ce-mi ține viața la concret,
Românul s-a născut poet
Dar nu e prețuit acasă.

Primiți oferta cât sunt viu
Că nu-s departe de sicriu,
O să vedeți voi ce-o să fie
Când moșul vostru nu mai scrie.

Nu scriu catrene la pigmei
Nici la ziare de doi lei,
Vreau să știe fiecare
Doar la marile ziare.

Oferta-n proză-i plicticoasă
Și-i mai puțin convingătoare,
În strofe e seducătoare
Iar scepticismul, șanse n-are.

Voi, șefii mari de la ziare,
Haideți să facem cunoștință
ÃŽn caz contrar, umorul moare
Și-o să-l aveți pe conștiință.

Voi, șefii mari de la ziare,
Mă rog la bunul Dumnezeu
Iubiți actorii fiecare
Așa cum îi iubesc și eu.

Eu știu că gloria e fum,
Și nu-mi lustrez muza oricum,
Ramân la demnitatea mea
Să las în urma mea ceva.

Concluzii.
Dar muzele din tinerețe
Nu țin cont că-mbătrânesc,
Că nu am timp să strălucesc
În marea-mi plină de tristețe.

De ce-mi dispar mereu confrații?
Și nu e pentru prima oara,
Aștept în fiecare seară
Același tren, aceeași gară.

ÃŽn fine, la 80 de ani
Îmi spun singur:"La mulți ani!"