Am promis că scriu un poem. Pentru tine! Nu aștern dedicație fiindcă lumea e rea.Ieri pe autostrada Pitești-București a fost potop. Ce zar a aruncat Domnul în așa fel încât apele toate să numere șase închinări ale ființei nu știu! În China pământul curge și umple paharul distanței. Îmi spui că libertatea mea e un fel de aripă dar să știi că uneori e povară să știi draga mea că e un fel de uitare este ca și când în dimineața ochilor tăi multe păsări au făcut cuibul cel mare în care clocește soarele o nouă planetă. Mi-ar fi drag să mergi cu mine la mare!Trăim totuși!Valurile sunt înalte au spus cei de la Meteo sunt înalte iar seara unul din șapte se întinde pe țărm așa cum face uneori steaua polară dar numai seara sau noaptea atunci cînd oamenii dorm încleștați pe secunda zilei ce vine. Nu-ți fie teamă! Fiecare doarme în patul lui iar vinul nu-l împărțim. Nu te înfricoșa dacă te prind de mână-oricum ne închinăm din dreapta. Eu nu știu...ce sunt M-am trezit la șapte luni umblând pe streașina Domnului era frig.Nu prea știu gramatică așa că te rog să nu te superi și să îngădui absența virgulei care așa ca o pernă stă între cuvinte așteptând să vină cineva să primenească fulgii să întoarcă fața ori de ce nu să adoarmă. Azi am visat că sunt om și că mâine te sun să te invit la Praga fac rost de bani dormim în drum pe marginea lui pe marginea marginii lui te iubesc.