poate că ești un om de zăpadă,
pe care îl cheamă florile mele
de busuioc... în ploaie de dor,
în zâmbet nepieritor...
îți voi zâmbi, dintr-un viitor,
și mă vei număra sfios,
ca pe fiecare bilă de camfor
din mătăniile tibetane...
te vei plimba prin visele verzi
ale ochilor mei, prin lăzile
cu castane ale sânilor mei...
te vei trezi într-o toamnă, prin rai,
rostind iubirea, doar din mângâieri!

15 august 2009, 19:53