am stat de multe ori cu poezia ta
tâmplă la tâmplă
față în față
ne-am citit una pe alta
ne-am tras de păr
ne-am făcut bezele
ne-am scuipat pe obraz

uneori chiar ne iubeam vernal
până ne înfloreau margaretele de pe ceștile de ceai în ceai
niciodată dar niciodată nu ne-am pizmuit

tu
știi doar să mă scrii
nu ai curajul să mă privești în față în ochi
scapi sistematic cuvinte pline de mine din stiloul tău
waterman cu cerneală simpatică
poezia ta incisivă îmi descojește fluturi ursuzi
cu ei polenizează margaretele poeziile livada
parcă îi pasă cuiva că tu ești zuliar

îmi vine în minte gustul unui sărut
sărutul pe care mi l-ai dat
prin poemul acela organic
era atât de lipicios
ca o pânză de păianjen

cui îi mai pasă de geloșii provinciali
dacă citindu-ți poezia eu mă simt ca în livada de vișini a lui cehov