A existat un timp departe de legendele compromisului care, într-o ciudată dispariție legăna idei virtuale.

În palma mea curgea depresia vremii dintr-un anotimp într-altul
Mă sufocam de-atâta aer pierdut în spațiul detronat de visele mele

Eram pulberea, poate, deznodământul unei lacrimi care curgea
Dar un schimb răutăcios de vorbe mă făcea să-mi pierd echilibrul într-o poveste de iubire pe care o împărtășeam amândoi,
Era legendă!

În presupusul suspin care dispărea în fiecare zi
Regăseam viscolul turbat de lumină,
Ce legendă!
Ochii mei albaștri credeau că pot să cuprind deopotrivă gândul fărâmițat de sărutul ce mi l-ai dat ieri.
Perfidă legendă!

Într-un colț al casei, cu fața la perete adorm, poate cad în abisul creionat doar de gândurile mele,
Dar pe parcursul verii, într-o poveste de iubire
Ce-i doar legendă
Mai cuprind amintirile compromisului.

Mă descompun într-o pulbere sau sunt deznodământul ce-i lacrimă
Dar reușesc să uit și să mă apropii treptat
De toate legendele lumii.

ă