dimineața cu tine avea gust de omletă
străzile ei erau largi, pavate cu zile pierdute
se întindea leneșă de pe pieptul tău până dincolo
de supermarketul kaufland
ieșeai în șlapi la prima oră să cumperi ziare
doar de dragul unui alt început
îmi aduceai mereu un bătrân ponosit
să-i dau de mâncare
abia atunci mă ridicam din pat
cu aripile pline de rouă
le scuturam pe podea
și vă chemam la masă

nici azi nu m-am trezit lângă tine
deși port la gât o ancoră cu ochi mari, negri
prin care se văd îngeri cum își clatină penele
ca-ntr-un dans nupțial
așa cum fac și eu uneori
trebuie să-mi schimb cristalinul
scriu doar cu noaptea-n cap și pe unde apuc
la cinci dimineața
văd numai piersici de sticlă

spălam vasele în picioarele goale
doar în cămașa ta albastră
prăjitorul de pâine se află în mijlocul poienii
ceștile și farfuriile spălate
le așezam direct pe iarbă
claxoanele și zgomotul liftului se estompau
în spatele copacilor
camera își desfăcea carapacea după bătăile inimii
bătrânul se ridică și pleacă
rămânem doar noi
în mijlocul bucătăriei
în mijlocul orașului
sunetul apei și cămașa ta albastră
mai sunt specifice bucureștiului

a face dragoste e doar un turn eiffel
fără înalțime, un afiș transparent
care nu anunță nimic
un leagăn roșu improvizat la intrare

blocuri de fildeș și gări în care se comit multe crime
se văd din camera ta
mereu îmi uit încheietura mâinii
pe noptieră
pântecul sinucigaș