copacii au luat forma toamnei
pe jos nu se mai face diferența între
bălți și câinii care dorm

iubitele s-au împrăștiat în memorie
ca niște mărgele

luna
un neon făcut ghemotoc
scoate orele în șir indian

pe bănci
iubiții s-au transformat
în omuleți din hârtie
în locul ochilor sunt niște găuri
prin care se văd crengile desfrunzite
undeva în zare

se zice că frigul
a fost într-o viață anterioară
o stea
așa că
visez la îmbrățișarea ta
ca la o haină
și la sărutul tău
ca la un fermoar tras peste aripi