ea creștea prunci când să se pieptene
bărbatul mai venea pe-acasă ori uita să mai vină
ea visa o minune divină
care-ar fi întors roata destinului
când erau la fel de tineri și puri amândoi
el privea copiii cam stingherit
nu privea deschis la femeia rotundă
cu buze albe și strânse lângă rufe plite
iz de bucate-n vorbire și-n fire
cu prea multe lacrimi păstrate de chip
și împietrita-i privire
ea creștea cu drag pruncii
singura-i oglindă și-mpăciuire
între cei doi un văl uriaș un ocean înghețat
muțenia fermă și-un pământ insular
mișunând de intrigi amazoane sirene
mieroase frumoase de jar ispite eterne