Flămând și gol, dar insistent,
Mă ții la poartă, ca pe hoți,
Și ne consideri idioți,
Deși-am abonament.
Cioban pribeag, venit din beci,
Tu, poate că ne crezi berbeci,
Și tot vrei să lovești în noi,
Răbdăm să fim tratați ca oi,
Dar, du-te naibii înapoi,
Noi vrem să pleci!

Un steag cumva dacă zărești,
Sau banner, iute ni-l apuci,
Și bodyguarzii tăi năuci
Pe noi îi năpustești!
Pereții i-ai umplut de cruci,
La Steaua vin doar hăbăuci,
Echipa merge tot mai greu,
O să jucăm la matineu,
Dar toate le-am răbda mereu,
Dacă te duci!

Pe jucătorii cei mai cei,
Îi vinzi cu verii tăi samsari
Pe milioane de dolari
Și nu cumva pe lei!
Trecutul nostru e apus,
Dar tu ne tot privești de sus,
Fug fotbaliștii serioși,
Și antrenorii glorioși,
Dar am fi fost victorioși
De te-ai fi dus!

Tu ce ai îngropat aici?
Tu bani? Dar noi, trofee mii
Și campionate și mândrii.
În lături, venetici!
Suntem în număr uriaș,
Nu suntem proști, nu suntem lași,
Noi am scandat sub vânt și ploi,
Și sub ninsori am stat tot noi,
Noi ne vrem clubul înapoi,
Vrem să ne lași!

Noi n-avem legea de acum,
Și ne tratezi de derbedei,
Dar nu e chiar așa cum vrei,
Stăpân venit din drum!
Să nu dea Dumnezeu apel
Să te trimtem chiar la El!
Când nu vom mai putea răbda,
Când ura ne va răscula,
Hristos să fii, nu vei scăpa
Nici la Bruxelles!