stâncile aprinse ca un rug
pe fruntea unui film nedevelopat
rușinea soarelui dezbrăcat de vise
și pubelele de gunoi
în mirosul algelor

noaptea înălțată in filamente
zâmbind scânteietor
ecoul expus voluntar
pe un afiș imens
uneori te întrebi
dacă se poate trăi
prezentul

ar încerca un marinar
să naufragieze lent
pe recuzita plajei săpate

în molozul rodat
pe oase
egal crestate