agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-30 | [This text should be read in romana] |
I.
învățând că "nu-i poți face nopții un copil" te redescoperi și te cutremuri îți repudiezi sentențiozitatea plutind în ceața incertitudinii ca printr-un arpacaș - nefiert îndeajuns același gri-crud ontologic din care încerci să te extragi cu toate degetele(smulgându-ți unghiile) purificate de alcoolurile metafizice adâncindu-te-n mocirla existențialistă până din tine nu mai rămâne decât ceea ce nu mai este de rămas adică "nu-i poți face nopții un copil" dar de ce n-ar merita să încerci?! răzgândirea sinelui capătă gust de înfrângere și o ușoară zguduire a firii îți induce un (pre)sentiment de rătăcire prin tine însuți fără posibilitatea de ieșire de extindere clipa pândește mută orice ezitare sub semnul lui cronos ți se apleacă colțurile gurii/buzelor într-un rictus rău prevestitor tu rătăcind înconjurul aceluiași tu eșuând într-o încercare de refacere a eu-lui inițial încremenind încă înaintea începerii gestului de exod în interiorul unui contur ontologic pe care ți-l schițează frica speranța de a nu fi muritor remușcarea de a fi?! marcel moreau! te destrami în interiorul alterității până când din tine chiar nu mai rămâne nimic nici măcar sentimentul fricii încălzindu-ți viscerele ca o supă a săracilor cu ce te răscumperi? cu ce? rămâne doar întrebarea plutind ca un bănuț de grăsime în "supa primordială" tu și tu - ratând dedublarea sinuciderea alfa și omega nimic nu are finalitate în preajma sa ființa nu începe și nu se sfârșește ci doar printr-un spasm metafizic se răzgândește și nu se mai ia în serios! II. poemul îți eliberează subconștientul dacă un bărbier ar bărbieri numai pe acei care nu se bărbieresc singuri s-ar duce la alt bărbier care ar bărbieri pe toți acei care nu se bărbieresc singuri... prizonieri în interiorul paradoxului al clepsidrei cuprinzând toate saharele din noi mundane și extramundane și ca și cum n-ar fi de-ajuns toate acestea vântul răspândindu-ne semințe neconștientizând - deh scurtul răstimp starea de a fi semință-plantă-fruct-semință doar printr-o memorie colectivă parcimonioasă dar când au fost parcele darnice poemul este tânguire orfică încremenind până la uitarea/renunțarea la sine în inutilitatea gestului de-al scrie dacă n-ar exista memoria colectivă/genetică zbatere de cutremurare de scuturare la întrebarea: cine scrie poemul? poezia îl scrie măi tâmpitule! III. așadar renunți din vocație din vocația de a fi muritor nu remușcarea de a fi muritor și la întrebarea: cine scrie poemul? răspunzi cuminte - doar ți-ai făcut "temele" poezia! greșit! bagă zece flotări! da' să se-audă paftaua poemul se scrie singur se masturbează intelectual care va să zică?! IV. poemul se scrie singur... "pui de întuneric" greșit! mai bagă zece flotări! cum să se scrie singur! el este! pur și simplu măi tâmpitule! lațul! V. peste tot gratii porumbelul zdrelindu-și tâmpla în zăbreaua danturii îți ții mâna chircită adunată sub braț dar gândul? împuindu-se cu alte gânduri? cuvântul scris ăsta da blestem! cireașă putredă la ureche amintindu-ți de o copilărie fără prea multe întrebări și acelea simple: de ce nu ninge? unde sunt zăpezile de altădată? redevii arici încremenești(mineral) arici singura certitudine: cuvântul încercând să dea sens existenței sens sau semnificație?! oricum consistență și curgere încremenirea între gratiile poemului te neliniștește și neliniștea dă consistență clipei nu știai?! nici eu! peste tot gratii de epidermă în interiorul acestora doar lacrimile curgerea este plângere/deplângere cu care poate ne-am obișnui dacă n-ar fi neliniștea neliniștea cuvântului închegarea gândului în cuvânt gândirea acestuia și totul devine simplu și complicat peste tot gratii cine pe cine privește? cine pe cine hrănește? îți sufleci carnea de pe suflet și sufletul de pe carne ne-mai-întâmplându-ți-se să adormi VI. neliniști și iar neliniști adăugându-se altor neliniști încât spasmul mineral născând statuia devine opțiune estetică o încremenire ca orice acțiune care are finalitate estetica staticului absolut un vis visat de dumnezeul-cuvânt: "pe mine mie redă-mă..." ideea de a nu mă părăsi pe mine însumi nicicând... ca și cum nimic nu ar trebui să înceapă și nimic nu ar trebui să se sfârșească! supremă resemnare și am pune punct dacă învățând că "nu-i poți face nopții un copil" nu te-ai întreba de ce n-ar merita să încerci? transcendentul este suma întrebărilor neexprimate anularea ne-intenționalitatea golul după noi nu mai putem pune nici un semn de punctuație nimic... în afară de noi! |
index
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy