Fierbinte curge timpul prin arșița durerii,
Frământ și torc la gânduri fuiorul disperării.
Rememorez momente și văd rotunde clipe
Ce-au creionat iubirea în forme fericite.

Revăd prea clar trecutul și mi-amintesc de tine
Când mă iubeai ca focul sau când uitai de mine.
Mă doare mult prea tare și nu-nțeleg, știi bine!
Cum de-mi trăiai alături când eu trăiam cu tine?

Trosnesc săruturi tandre în clipe de iubire.
Dar ne-ndârjim la ceartă și ne ieșim din fire.
Ne reproșăm cu ură și plângem resemnați,
Și ne trezim în noapte din nou îmbrătișați.

Ne pierdem rând pe rând curajul și speranța,
Trăind haotic clipa ce ne marcheaza viața.
Întind stângace mâna sperând să o apuci,
Te uiti, privești prea mândru, o iei și o arunci.

Mă pierd iar în durere și vreau să fug de tine,
Mă știi, sunt slabă, mult prea slabă.
Profiți ca ordinarul, te iert, deși nu-i bine.
Se pierd dureri și patimi in lacrima uitării,
Coșciuge duc cocorii în zbor deasupra mării.
Și lasă fiecare în semn de mântuire
O floare pentru tine și una pentru mine.


............................................

Întind retoric mâna, nu știu, oare-o apuci?!?
Mă-mbolnăvește ura, nici gânduri n-am prea dulci.
Ți-o înfig în amintire adânc si te blestem:
Să suferi crunt amice, de nu o ai, să simti sughiun etern!!!