dimineața în jur de 6 sunt trezit de camioanele
ce-mi fac cafeaua
sorb până la ultima picătură oamenii matinali
cu cizme în zăpadă
cu linii în loc de mâini
ca să știu că toată zona e o cupolă
până răsare soarele în exil

mi-e mai bine să dau perdeaua la o parte
privesc motoarele
ghete noi, căciuli de blană bătăturesc cărările
precum ar face orice tălpi ale minții
netezind despărțirea de lume,
îmbrăcarea cu haine din piele
înainte ca doi și cu doi să facă patru.