furtuna îți bagă pletele furioase în gură
te sufoci
o nucă ești
una ce se va sparge de stânci

fulgerele desenează semne ciudate
te miri de luciditatea neatinsă de spaimă
apoi ești mort căci altfel cum
plutești pe ape cu ochii deschiși
viața mai cântă în inima înghițită de întuneric
cum se face cum nu
te auzi

mici puncte de lumină se apropie
se măresc
sunt femei goale cu aripi
se aruncă din văzduh asupra peștelui

reapare cerul
țărmul
barca sfărâmată încă te vrea
încă te vreau în lemnul meu plâng
pescar fără minte


http://www.youtube.com/watch?v=PNc278W45ck