Ma pierd in multimea de cuvinte din sufletul meu,
Farame de litere ma descompun in tacere
Pierzandu-ma printre formele distorsionate, cu greu
Reusesc sa scap, sa evadez dintre ele.

Atunci simt pamantul negru, rece, sub talpile goale
Si sufletu-mi alb incerc sa il umplu la loc
Dar unde imi sunt acuarelele…nu sunt pierdute oare?
In multimea de forme, obiecte din jurul meu .

Ma pierd in multimea de cuvinte din sufletul meu,
Le ating speriata, de teama san nu ma paraseasca si ele
Si imi simt sufletul bolnav si greu.
Cuvintele zboara si se prefac in stele.

Atunci simt pamantul negru, rece, sub talpile goale
In jur iarna alba isi cerne fulgii de argint
Urmele pasilor mei se pierd, se ratacesc in cale,
Cuvintele mor, privindu-mi sufletul ratacind.