Venit cu frigul la sânul cald, rotund
când se aprinde lumina într-o lampă,
Știu în lăuntrul gândului s-ascund
Pe un perete zgrunțuros o stampă.

Să tot privesc în liniște acasă
Cum se stinge osul zilei fierbinte,
Când ploaia bate-n geamuri, apasă
Durerea unor junghiuri prin cuvinte

Tu n-o să înțelegi, eu nu mai știu
Trecute zile rămase între coperți,
Învăluie întâmplări într-un pustiu
Ca o greșală care nu vrei să o ierți

Cum timpul lasă-n noi câte un însemn
Cum iese câte o insulă din ape,
În jur îți apare un deșert nedemn
Căutători de vise vin să sape.