Martă,
Din gura tatălui îmi ieșea numele ud ca din ou
știa din prima clipă
să-și prindă gheruțele de sârma albastră a gardului
Tata desena pisici cu mâna mea
cum îndopam eu puiii de prigorie
Nu trăiau

Toamna ardeam frunzele, prin fumul gros
îmi amintesc cum trecea glasul mamei
înălțându-se ca o hârtie arsă
pe zidurile albe ale casei nu se vedea niciodată vreo umbră
umblam cu ziua strânsă de trup ca și cum
mereu ar fi fost ultima

învârteam sforile leagănului apoi le lăsam să se rotească
se făcea
atunci se făcea că

Puneam masa în curte și mâncam
Ana luneca galbenă peste noi și mama
se tăia exact atunci
exact atunci îi dădea sângele
Ca-n spatele unui geam
ne lipeam de sticla roșie în dreptul poalelor
o încălzeam de parcă am fi vrut
să-i crească o pereche de ochi

și încă era bine
Ana era mai 'naltă c-o dungă de cărbune
prindea albine cu paharul
acolo înăuntru
zicea că sunt fericite

Duminica era o cămașă înflorată
pe care-o purtam pe rând să nu se mai termine
Amestecam sângele cu miros de cărbune, se făcea un tunel
prin care treceam cu brichetele aprinse -
- măceșul din fața casei
se lumina de flori în toiul nopții
și-aș fi rămas
aș fi rămas s-aud huruitul matinal al căruțelor cu var
din ceva prin care vine primăvara


*
Trebuia să fiu geamănă cu altceva
am fi ascultat împreună cum vin caii de apă
aș fi ținut aerul în piept, o clipă mai mult

tabachera de-argint a tatei
ar fi atins singură
nisipul