Când te lepezi de mine
Mă înec în ploaia suspinelor .
Simt cum încep să îngheț
si mă caramelizez pe buzele tale
din dorința de a nu rosti nerostitul.
Cad zgomotos din sufletul tău
și mă sparg într-o infinitate de contradicții.
(iubirea ta era singura mea traiectorie)

Încă, mă oglindesc în lumina primului tău sărut
resimțind la fel de intens, cum, acel ieri
a fost prima dovadă a perfecțiunii.
O caldură molatecă îmi învăluie amintirile.
Mă copleșesc emoțiile când îmi amintesc de noi,
ador cum ne iubeam, mă arde teribil felul în care mă iubești!
(mereu te-am asociat cu mirosul piersicilor coapte)

Acum suntem doar un El si o Ea,
Suntem doi infractori periculoși
care au facut carieră omorând cu cruzime visele.
Deși, cu extrem de multă muncă
reușisem să spulberăm din univers
toate resentimentele luptând pentru fericire.

În șaptesprezece clipe am înlănțuit două destine
și l-am creat pe al treilea.
(în schimb am uitat ce înseamnă să fim Noi)
Degeaba am câstigat toate luptele
Se pare că am pierdut fără de știință războiul.
Câtă greutate, câtă profunzime și perfecțiune
s-a acumulat neștiută în Noi!

Am să rămân pecetea buzelor tale
pentru infinitul vorbelor nerostite ,
o să sângerez o veșnicie
pentru a rămâne îndrăgostit de tine.
O să trăiesc cu speranța unei alte vieți,
în care o să reedităm din nou imposibilul
făcând totul posibil.
Chiar dacă eu am fost tot timpul Adam,
Tu nu ai știut niciodată, să fii
Eva sufletelor noastre pereche!