Zi- lumina, noapte- intuneric.
Fantezia luminii, e cand te lasa pe-ntuneric,
singur cu gandurile tale, in jurul creierului semisferic.
Noapte---o doamna dezmierdata-n soapte
si luminata in tacere de cuvinte
cazute din versetul cartii sfinte.

Zi---o alta doamna, mai fierbinte,
comparativ cu noaptea, mai putin cuminte
pot sa spun ametita de cuvinte haotice
si de idei cuprinse-ntr-o matrice
menita sa coboare lumea, sau sa o ridice.
Pe uni-i inalta, pe alti-i rastoarna,
Si peste toate, ea ziua, cu nostalgie toarna
din nou, o noapte, blanda craiasa.
Singur acasa,
ma rascolesc intr-un pat de stejar
ratacit fara voie, intre vis si cosmar.