am început să pășesc mult mai atent
îmi tai o felie de pâine și stau
bătrânii se-opresc și ei, își scutură praful de cruce din haină
aproape sigur există rechini ai spațiilor albe
se rotesc
prin ferestrele înclinate ale casei
*

încep să-ți lipsească săptămâni întregi
și ghetele grele de munte
le înodam șireturile și le-aruncam pe sârmele de telegraf
continuau s-alerge ca după o execuție nereușită
le opream motorașul cu mâna e ca și cum aș avea un bici colorat
de îmblânzit distanțele

*
nici frig nu mai e decât atunci
când gerul deschide ochii să-l văd
În fiecare lucru-i o mică ascunzătoare albastră
o încerci pe tine ca pe-o rochie reflectorizantă, în jur
încep sa roiască în liniște
oameni de-oțet ai merelor căzute
*

am început să pășesc mult mai atent
se foiesc vietăți nedormite scot cuiele din mobilă
câinii se-ntâlnesc pomii se-ntâlnesc fac accidente orbitoare
în care mereu cunoști pe cineva
așa aflu cum
femeia din Puerto Rico a cărei carne mirosea a mango
poartă la gât colții pumei învinse