Cenușă mată și seacă pulbere de praf,
Se-aștern pe calde, lucii, rătăciri deșarte,
Vechi orologiu tace cu cadranul spart.
Trecut, prezent și viitor...șirag de clipe moarte.

Cu dalta durerii sparg zâmbete-n stâncă,
Etern purgatoriu, relicvă de viață,
Văpaia prin ceață nu poate sa-nfrângă
A clipelor moarte răceală de gheață

Sunt picuri de-otravă ce-mi ustură pielea
O ploaie de toamnă ce curge-n april...
De ce e cianura mai dulce ca mierea ?
De ce-s aste clipe șuvoaie-n declin ?

Nici noapte nici zi, o perpetuă seară,
Ori zori nesfârșiți cu-orizonturi amare,
Iar mâinile reci pudrate cu ceară
Nu pot sa mai simtă-ori să ceară iertare

În temnițe reci ma ard razele lunii
Iar soarele-n beznă-mi cufundă ființa
Din piscuri semețe-n adâncul genunii
În cuget eretic îmi caut căința

Câci tot ce adun în clipele-mi moarte,
În răni, dulci nimicuri, venale-mpliniri,
Sunt slove șoptite adunate-ntr-o carte
În cețuri senine, pierdute priviri...