Ramai pana cand am sa-mbatranesc, cum se cuvine,
Indiferent in care an se va-ntampla, tu sa-ntelegi,
Ca n-am trecut prin nici-o amintire fara tine,
Si-n suflet ti-am pastrat, suspinele intregi.

Am impartit tacerile si visele, si zilele la doi,
Hazardul l-am distrus cand ne-am jurat iubire,
Si-am pus sa creasca muguri de lumina peste noi,
Legand aceste stele vii, cu mii si mii de fire.

Ne-am ravasit in propiile gesturi si ne-am strans,
DE tot atatea ori, cand noptile pareau fara sfarsit,
Am fost doua poveri indragostite, care-au plans,
Ca visele-au trecut pe langa noi si n-au mai revenit.

Daca-i plecat si dincolo de ganduri nu vei fi gasita,
Intoarce-te sa-ti spun cat de mult te-am iubit,
In apus de soare iti voi da clipa mea netraita,
S-o sadesti in alt timp, cand am fost fericit.