am văzut-o exact, fără putință de tagadă
stând lâng-o stație de-autobuz de peste stradă;
era îmbracată fain, viu colorat, ca din revistă
avea niște ghiocei în mână și-o figură tare tristă

traversând, cu gândul s-arunc o privire mai atentă,
am reușit să îi surprind căutătura somnolentă
tunsă cam cu ciobul, ciufulită, parea fugită de printr-un azil
și-unde mai pui - era stropită toată pe pantalonii ei vernil ;

în jurul ei era bine, un pic mai cald și parcă
simțeam cum un bătăios deja-vu mă-ncearcă ;
era Primăvara; și dracu' știe, se gândea probabil
să vândă ghioceii și să fac-un ban neimpozabil.