aud
și văd uneori și nu mă dumiresc
tot ce nu am uitat nu se poate vorbi
tot ce știu
nu se poate scrie

umblu
bolborosesc merg
tac îndelung și umbra
cade mereu pe o carte albă
Doamne
ce poem aÈ™ fi scris
dar nu ajung toate cuvintele noastre

TREI zile
și TREI nopți ca la nuntă
ținea paștele la noi la păcala
așteptam de cu primăvară învierea domnului
ouăle roșii
pomana și cozonacul

popa ioan avea trei biserici
păcala
chilia
și topana
începeam primii

atunci
ne scula mama cu noaptea în cap
când primele lumânări treceau aprinse pe uliță
îmbrăcam greu cămașa albă de nylon
pantalonii și haina
pantofii de lac
șapca
toate noi
de la magazin
pentru un an de școală

duminica
luam paște
luni pomana de dulce la noi în sat și hora
de la topana la biserica din vale
marți pomana de post

curtea bisericii noastre se umplea de lume până la ziuă
toți în haine curate spălate sau noi aranjați
frumoși ca niște sfințișori

în față
lângă mesele întinse și băncile cu șopron
că în spate în cimitir
erau morții

după ce luam paște sărbătoream și noi ca oamenii
ciocneam ouă roșii
pe luate
Hristos a ÃŽnviat
Adevărat a Înviat
oul mai tare îl lua pe cel slab

eram pregătit
aveam ouă tari de câță și porumbacă
le încercasem înainte cu nilă știrbu în dinți
umpleam bucuros toate buzunarele

în jur
pădurea
tot mai aproape tot mai verde
muguri tămâie și liliac înflorit aerul deasupra
mă uitam pe furiș la judecata de apoi
ca la o rană deschisă
în dreapta ușii
la intrare

printre cruci razele soarelui urcau pe zid lumina!..