II. Drumul stejarului


Am întâlnit stejarul,
vechiul stejar cu albine,
el are întotdeauna inima deschisă, dar mai puține albine,
mai puțină miere în adâncul inimii sale negre.
Roiurile l-au părăsit, poate –
sau eu am trecut prea târziu astă-seară.
Stejarul își scutură capul bătrân
ca un om foarte singur...


III. Drumul ulmului


Am întâlnit ulmul.
Nu un ulm celebru,
ci un ulm fără ex-voto,
întorcând spatele drumului oamenilor.

Coloana sa de lemn, rugoasă, goală, enormă,
a încercat cineva vreodată s-o strângă în brațe?

Noi i-am măsurat cu un fir de mătase
coloana de lemn care nu încetează
să se îngroașe-n tăcere.

Dar să te-ngroși – cine-a văzut vreodată îngroșându-se un ulm?
Atâtea zile și nopți, atâta soare și apă,
pace, uitare, noroc... atâtea și-atâtea!
Între curățătorii de arbori, omide și vânturi calde ce-adie,
eu am cunoscut umila Răbdare.