Strigare

Colțuri umbrite de spaima alese
Cuvinte fugare pustii ne-ntelese
Îngeri de gheață zboară lin fără viață,
Trecutul albastu se pierde in ceață.

Privesc la cer, cum îmi zâmbește,
Tu ești cerul meu.
Îmi simt tristețea cum se risipește,bucuria ta sunt eu.
Pereți de hîrtie ard, lumina trece, inundând tot verbul rece
Respir, deci trăiesc, umbrit viu prin tine,
Te iubesc, te strig, străine...

Colțul alb, mort, învie prezentul
Nimicul privește lacrimi fără plans.
Tărâmul înfrigurat, ne-ncetat
Plânge fără lacrimi, sufletul înfiorat.