Și tot umblând, umblând, umblând
în mersul vieții noastre,
curând, curând noi vom fi duși
din sensul vieții noastre!

Plângând, plângând vom părăsi
acest coșmar de lume,
zâmbind, zâmbind noi vom fi duși
în chin și mântuire!

Curând, curând noi vom păși
cu lacrimi de uimire,
cu teamă, teamă de apus
cu gând, nemulțumire.

Și eu am fost, am fost și sunt
coșmar și fericire
dar tot ce sunt, eu sunt, nu sunt
om trist de mulțumire.