să ies din piatra aceasta să fie noapte
luna mare cît cerul și roșie
păsări negre de toate mărimile ca o realitate
iar eu să văd
pentru prima oară să văd

iarba în razele lunii înaltă pînă la subțiori
eu să văd și să ciripesc
păsărilor
de pe cerul roșu
fără nori

cerbii nu își vor mai ascuții coarnele de scoarța
ce mă înconjoară
nici copitele nu vor scoate scîntei
blestem fiarele pădurii să moară
doar păsările
în zbor să traseze alei

să ies din piatră și cioplitorii să-și piardă priceperea
să fiu cum nimeni niciodată nu s-a gîndit
în lumea fără cer albastru
fluturi și pești
doar cu păsări negre și iarbă înaltă
orbii numai orbii să vadă
celelalte să devină povești
cu a fost odată o piatră.