Încerc să-mi revin...
Dar mă pierd în pustiu.E un chin.
Nu știu nimic de tine,doar că dormi.
Gânduri urâte mă apasă,ca doi bolovani enormi...
Nici nu pot gandi...sa le așez insist
Dar nu reușesc!Revino-ți ca nu mai rezist!

De ce oare soarta te-a ales pe tine
Pui de om plăpând,iubită păpădie?
De ce nu am fost eu?Sau altul,alta?
De ce tu?Sunt șase miliarde!Of!Soarta!
Vreau sa plâng.Dar nu mă lași!Mă chemi!
Sunt lângă tine,puiule...Așa-i că nu te temi?

Sunt într-un chin etern!Durerea mă strânge de gât
Îmi apasă pieptul și ochii și nu doar atât.
Îmi macină caracterul și sufletul,
Îmi distruge încet cugetul,
Îmi taie avântul spre speranță,
Deși gânduri negre nu am.Doar bune,dar în ceață...

Te aștept să te trezești...Așa nu pot!!!
Știu că mă simți...Răspunde,ca nu mai suport!!!
Deschide ochii!Zi ceva!Privește-mă!Sunt tare!
Nu o sa schițez nicio urmă de supărare!
Voi fi cel mai fericit!E tot ce vreau...
Te trezești...Acum vii cu mine...Te iau...