Ochiul
Mai mă cată, mai se-abate
Vântul negru și nebun
După ceasul de-nserare
Răscolit de-un ochi de fum.

Când te-ntorci , îți pierzi cărarea,
Vină n-ai, îți zici în gând,
Și nu-ți pasă de văzduhul
Alungat de-un ochi de fum.

Noaptea m-ar toci în voie
Și m-ar înveli cu-n nor,
De n-ar mai luci cu poftă
Ochiul cupă de nesomn.

De-mi mai pierd sub deal și-n iarbă
Trup și suflet tăvălit,
Bate inima chemare
Pentr-un ochi neghină-n vânt.

Moartea-ngheață, moartea urlă
Speriată de-un va fi
Și se pierde alungată
De un ochi ce mă vrea viu.